 |
| ultima interventie chirurgicala |
sâmbătă, 16 februarie 2013
marți, 12 februarie 2013
Ganduri adunate de la voi...
1. " Buna, Alice. cred ca sufar de depresie plang mereu. azi am vazut filmuletul si iar am plans toata ziua. ma gandesc mereu la voi si la drama voastra. de scris eu asi fi facut-o mai des, de fiecare data cand citeam, dar imi era teama. ma gandesc ca nimic nu va consoleaza de asta nu scriu mai multe (acum sunt in concediu de maternitate si am timp sa ma gandec la multe). plang cand ma uit la copii mei de frica si imi e nu stiu cum sa mai postez poze cu copii mei pe facebook cand stiu voi prin ce treceti. verific mereu blog-ul sa vad ce mai faceti, cum va simtiti. vad ca sunteti foarte puternici, bravo. si am citit ce ai postat de Ioan Gura de Aur, cred ca are dreptate ar trebui sa vedem si din alta perspectiva lucrurile si daca asta te ajuta foarte bine.du-te la servici, fa multe activitati sa te solicite, chiar daca tot timpul te gandesti acolo, poate pentru o clipa mai uiti de durera ta. eu sunt sigura ca veti avea mai multi copii dupa drama asta si toti
sanatosi. nu va pierdeti speranta. va pup si tinem legatura
Andreea Marin "
2. Alina Frank
Draga Alice, se zice ca timpul vindeca toate ranile, eu stiu ca pentru rana asta nu ajunge o viata de om sa se vindece. Ma gindesc foarte mult la voi si va doresc multa putere si tarie sa treceti peste incercarea asta. Va pup cu drag.
Alina Frank Ma gindesc foarte mult la voi si la Raducu, la filmulet am inceput sa ma uit dar a trebuit sa intrerup n-am mai vazut nimic de lacrimi, m-a intristat foarte, foarte tare. Va pup cu drag si va doresc in continuare multa putere.
3. Anina Mitschailow
dear alice,
i don't know what to say...i'm crying and i can't find the right words, because there are no words for something like this...
i can't believe that he isn't alive anymore...i remember the time together in one room....his big eyes...radu sitting on the toilet playing with his tablet....moments that i will never forget! i can't understand why!
i'm praying for you every day. i can't even imagine how big the pain has to be...i hope some day it will not hurt you so much...
we'll never forget him!
you're always on my mind and i wish i could to send you strength to go through this hard time or to take a little bit of the pain from both of you...
Anina Mitschailow
i can't believe that he isn't alive anymore...i remember the time together in one room....his big eyes...radu sitting on the toilet playing with his tablet....moments that i will never forget! i can't understand why!
i'm praying for you every day. i can't even imagine how big the pain has to be...i hope some day it will not hurt you so much...
we'll never forget him!
you're always on my mind and i wish i could to send you strength to go through this hard time or to take a little bit of the pain from both of you...
Anina Mitschailow
i can't understand this too...but now you have to live without him, you have to learn to keep him and his smile (because he smiled every day) in your hearts...i'm sure he wants you to live as normal as it is possible...and he surely don't wants to see his mommy crying all the time from above.
i pray for you every day...you're always on our minds.
big hug from us too..
i pray for you every day...you're always on our minds.
big hug from us too..
4. Michael Knöbel Reisle
it´s so hard for us to understand what´s happend. we missing you and radu at freiburg. we have a picture on the table at home and the candle is burning every day. big hug for you and maricel
5. Margareta Coteata
Cele scrise mai jos le-am pus pe calculator acum o saptamana, o saptamana in care nu am incetat a ma gandi la voi si la Raducu, fie-i sufletul liber de orice remuscare, suspin, mahnire!
Draga Alice si Draga Maricel,
Simt nevoia sa va scriu intrucat durerea voastra rascoleste si durerea amortita a familiei mele si stiu ca atunci cand pierdem pe cineva drag, durerea si mai mare este dupa inmormantare.
Stiu ca un an ati fost curajosi, ati fost intre deznadejde si speranta, intre haos si incertitudine, insa in acest an, dragilor ati luptat, nu v-ati lasat doborati de durerea voastra ca parinti, ci ati facut omenescul posibil ca Raducu sa nu aiba durere. Ati plans si nu ati plans pe cat de mult va durea, intrucat trebuia sa fiti puternici pentru Raducu (erau sarcini reale de organizare, de documentare, de comunicare, de ingrijire si de ascunderea oricarei umbre de tristete de dragul puiului drag). Acum puteti plange, dragii luii parinti! Insa va rog, nu lasati durerea sa va doboare, fiti mai puternici decat ati fost chiar sic and il aveati in brate, iar el era chinuit fizic de boala!
Draga Alice, cand ai scris despre “fericirea lor” si “fericirea ta”, m-am reintors in anii in care alergam pe zapada bucurandu-ma ca pot alerga; sora mea abia putea merge. Dupa ani de zile ma doare disparitia ei si parca mai mult ma doare si suferinta pe care a avut-o pana sa se stinga.
Si cred, dragi parinti de ingeras, ca durerea mea este infima fata de durerea voastra, caci voua v-a plecat in ceata ingerasilor pruncul vostru drag.
Stiu, draga Alice, ca la orice operatie, la orice sedinta de terapie a trebuit sa fii lucida, puternica pentru a-l ajuta pe Raducu sa-si revina, acum probabil si acele amintiri te revasesc, insa te implor, nu le lasa sa te zdruncine!
Stiu ca fiecare hainuta si fiecare jucarie va vor aduce aminte nu doar de bucuria si chipul sau zambitor lui, ci si de fiecare episod dureros din acest an si mai ales de lipsa lui, stiu ca dorul si nevoia de-a-l avea fizic printre voi sunt mistuitoare, insa, asa cum cineva scria pe blog, Raducu v-ar fi vrut zambitori, dragii lui parinti, senini.
La pomeniri- praznice se spune “sa traiti, sa-l pomeniti”! Va rog asa sa faceti! Sa fiti puternici acum, sa luptati si cu deznadejdea despartirii fizice de Raducu, asa cum ati luptat cu boala lui.
O doamna profesoara draga mie, care de cativa ani se lupta cu cancerul de san, are in birou un citat "Da-mi, Doamne, seninatate/puterea ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele" (Reinhold Niebuhr), probabil nu de putine ori l-ati citi sau auzit…Si mesajul e mult prea rational pentru inima zdrobita a unei mame, stiu…dar Alice, te rog, de cate ori simti ca durerea te sugruma, adu-ti aminte de chipul lui dragalas din poza in care umbla prin casa in boxeri, adu-ti aminte chipul de copil poznas zglobiu, asa inchipuie-ti-l, te rog, ca te priveste si ca nu ar putea suporta chipul mamei sale trist si plans. Te rog!
Stiu ca aveti nevoie de clipe in care sa-l plangeti linistiti, insa, dragilor, durerea e prea mare, va rog evitati sa ramaneti singuri pentru ore in sir sau zile.
Tu, Alice sau tu, Maricel, vei fi mai puternica/puternic avand grija de celalalt! Si parintilor vostri trebuie sa le fie foarte greu, fiti si cu ei mai des impreuna, ei isi vor “controla” durerea de dragul vostru, iar voi de dragul lor. Stiu, suna a strategie, a “management” de emotii, insa celor indurerati ne este mai usor impreuna.
Am citit ce a scris Andra Rotaru… Copii au o putere extraordinara de a intelege lumea in felul lor.
Draga Alice si Draga Maricel,
Simt nevoia sa va scriu intrucat durerea voastra rascoleste si durerea amortita a familiei mele si stiu ca atunci cand pierdem pe cineva drag, durerea si mai mare este dupa inmormantare.
Stiu ca un an ati fost curajosi, ati fost intre deznadejde si speranta, intre haos si incertitudine, insa in acest an, dragilor ati luptat, nu v-ati lasat doborati de durerea voastra ca parinti, ci ati facut omenescul posibil ca Raducu sa nu aiba durere. Ati plans si nu ati plans pe cat de mult va durea, intrucat trebuia sa fiti puternici pentru Raducu (erau sarcini reale de organizare, de documentare, de comunicare, de ingrijire si de ascunderea oricarei umbre de tristete de dragul puiului drag). Acum puteti plange, dragii luii parinti! Insa va rog, nu lasati durerea sa va doboare, fiti mai puternici decat ati fost chiar sic and il aveati in brate, iar el era chinuit fizic de boala!
Draga Alice, cand ai scris despre “fericirea lor” si “fericirea ta”, m-am reintors in anii in care alergam pe zapada bucurandu-ma ca pot alerga; sora mea abia putea merge. Dupa ani de zile ma doare disparitia ei si parca mai mult ma doare si suferinta pe care a avut-o pana sa se stinga.
Si cred, dragi parinti de ingeras, ca durerea mea este infima fata de durerea voastra, caci voua v-a plecat in ceata ingerasilor pruncul vostru drag.
Stiu, draga Alice, ca la orice operatie, la orice sedinta de terapie a trebuit sa fii lucida, puternica pentru a-l ajuta pe Raducu sa-si revina, acum probabil si acele amintiri te revasesc, insa te implor, nu le lasa sa te zdruncine!
Stiu ca fiecare hainuta si fiecare jucarie va vor aduce aminte nu doar de bucuria si chipul sau zambitor lui, ci si de fiecare episod dureros din acest an si mai ales de lipsa lui, stiu ca dorul si nevoia de-a-l avea fizic printre voi sunt mistuitoare, insa, asa cum cineva scria pe blog, Raducu v-ar fi vrut zambitori, dragii lui parinti, senini.
La pomeniri- praznice se spune “sa traiti, sa-l pomeniti”! Va rog asa sa faceti! Sa fiti puternici acum, sa luptati si cu deznadejdea despartirii fizice de Raducu, asa cum ati luptat cu boala lui.
O doamna profesoara draga mie, care de cativa ani se lupta cu cancerul de san, are in birou un citat "Da-mi, Doamne, seninatate/puterea ca sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curaj ca sa schimb lucrurile pe care le pot schimba si intelepciune ca sa fac diferenta intre ele" (Reinhold Niebuhr), probabil nu de putine ori l-ati citi sau auzit…Si mesajul e mult prea rational pentru inima zdrobita a unei mame, stiu…dar Alice, te rog, de cate ori simti ca durerea te sugruma, adu-ti aminte de chipul lui dragalas din poza in care umbla prin casa in boxeri, adu-ti aminte chipul de copil poznas zglobiu, asa inchipuie-ti-l, te rog, ca te priveste si ca nu ar putea suporta chipul mamei sale trist si plans. Te rog!
Stiu ca aveti nevoie de clipe in care sa-l plangeti linistiti, insa, dragilor, durerea e prea mare, va rog evitati sa ramaneti singuri pentru ore in sir sau zile.
Tu, Alice sau tu, Maricel, vei fi mai puternica/puternic avand grija de celalalt! Si parintilor vostri trebuie sa le fie foarte greu, fiti si cu ei mai des impreuna, ei isi vor “controla” durerea de dragul vostru, iar voi de dragul lor. Stiu, suna a strategie, a “management” de emotii, insa celor indurerati ne este mai usor impreuna.
Am citit ce a scris Andra Rotaru… Copii au o putere extraordinara de a intelege lumea in felul lor.
Ati luptat, dragilor, cu boala, cu sisteme, va implor luptati si cu durerea, alinati-va inimile simtind spiritul lui Raducu aproape de voi!
INIMI PUTERNICE, DRAGI PARINTI DE INGERASI!
SI IERTATI-MI, VA ROG, ACEST LUNG MESAJ CARE VA INTRISTEAZA!
INIMI PUTERNICE, DRAGI PARINTI DE INGERASI!
SI IERTATI-MI, VA ROG, ACEST LUNG MESAJ CARE VA INTRISTEAZA!
Margareta Coteata
p.s. Acel vis al fetitei de 8 ani ne-a adus o mangaiere, am considerat ca asa Dumnezeu ne-a transmis ca sora mea e in pace sufleteasca, asa poate si micutul David, ne aduce de la Dumnezeu o confirmare Raducu e un inger care se joaca acum in alta lume, cum spunea Pisculescu, in lumea din care toti am venit si-n care toti vom ajunge (sper eu)!
Margareta Coteata
Dragii mei, de cate ori am citit postarile de pe blog, de cate ori am scris un rand la postarile blogului, am avut mereu si indoiala de a posta, gandindu-ma ca o vorba de-a mea poate adanci rana voastra. iertati-ma, caci iata v-am intristat si mai mult.
Ranile acestea pe suflet nu trec niciodata, nici nu trebuie sa treaca jalea, dorul, doar ca trebuie sa ne adaptam, sa traim cu ele.
Personal, nu consider ca vreo dogma religioasa are o „explicatie” pentru suferinta ingerasilor pamanteni, caci micutii copii sunt ingerasi. Sa ma iertati, insa nu cred in pacatele de peste 7 generatii si altele. Cred ca Dumnezeu are o alta „lege”, in raport cu aceasta schimbandu-ne vietile intr-un fel sau altul si sper ca intr-o existenta ulterioara – in Raiul cu mii de luminite, spiritul meu sa ajunga a intelege de ce asa s-au intamplat lucrurile pe Pamant, sper ca in universul asta sa ma regasesc cu sufletele celor dragi care acum imi sunt aproape aici si a celor dragi care s-au dus spre stele. Cred ca orice fapta buna ne apropie de Dumnezeu, cred ca ajutarea celor in nevoie ne dau si forta de a merge mai departe, cred ca Dumnezeu va asigura un echilibru pentru sufletele noastre aici si dincolo. Aproape fiecare religie l-a facut pe om mai bun, insa niciuna nu explica/ nu sustine/ nu da sens acestor rapiri a sufletelor de copil si chinurilor prin care trec atatia copii sau atatia oameni buni. Cred in ingeri si sper ca sufletele noastre sa aiba o transformare prin trecerea spre stele, astfel incat sa nu fie incarcate de regrete si durere, de trairile suferinde pamantesti sper. Cred in valorile crestinismului si in puterea exemplului lui Isus Hristos! „esti aici, pe Pamant, fa-ti treaba! Lupta sa traiesti, e datoria ta pentru viata data aici...” Cumva are dreptate, nu stim de ce am venit pe lume, insa daca tot suntem aici, atunci sa ne traim viata cu durere, cu incantare pentru ceea ce e frumos, cu duiosie, cu blandete si in armonie cu cei pe care Dumnezeu ni i-a lasat apropiati – parinti, frati, prieteni, copii... Nu e simplu, insa cum ai scris si tu Alice „viata e foarte scurta”, nu stiu ce izvor de putere sa gasiti acum.
Nu stati singuri, asta e primul meu gand pentru voi! Nu e sfat, e rugaminte, caci stiu ca deznadejdea ne poate cuprinde cand suntem singuri, antrenati-va si-n alte activitati care sa solicite mintea voastra astfel incat sa nu lasati loc durerii care oricum este in inima.Va rog sa urmariti un interviu luat de Eugenia Voda (emisiunea Profesionistii- TVR1) unei mame care a avut un destin dur si a mers mai departe: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/lavinia-bacanu-piso
Dragi parinti ai lui Raducu, luati din forta acestei femei, traiti sa-l pomeniti pe Raducu, stiti ca omenescul posibil a fost facut, ati luptat pentru vindecarea trupului sau, luptati, va rog si pentru seninatatea sufletului sau, pentru eliberarea de regret, de suspin, va rog.Speram, insa nu stim daca sufletele lor nu resimt durerea noastra, eu sper din inima sa nu existe acest "transfer" de durere, de tristete. Inimi puternice voua si lui Raducu suflet liber de regret, de durere!
Margareta Coteata
Ranile acestea pe suflet nu trec niciodata, nici nu trebuie sa treaca jalea, dorul, doar ca trebuie sa ne adaptam, sa traim cu ele.
Personal, nu consider ca vreo dogma religioasa are o „explicatie” pentru suferinta ingerasilor pamanteni, caci micutii copii sunt ingerasi. Sa ma iertati, insa nu cred in pacatele de peste 7 generatii si altele. Cred ca Dumnezeu are o alta „lege”, in raport cu aceasta schimbandu-ne vietile intr-un fel sau altul si sper ca intr-o existenta ulterioara – in Raiul cu mii de luminite, spiritul meu sa ajunga a intelege de ce asa s-au intamplat lucrurile pe Pamant, sper ca in universul asta sa ma regasesc cu sufletele celor dragi care acum imi sunt aproape aici si a celor dragi care s-au dus spre stele. Cred ca orice fapta buna ne apropie de Dumnezeu, cred ca ajutarea celor in nevoie ne dau si forta de a merge mai departe, cred ca Dumnezeu va asigura un echilibru pentru sufletele noastre aici si dincolo. Aproape fiecare religie l-a facut pe om mai bun, insa niciuna nu explica/ nu sustine/ nu da sens acestor rapiri a sufletelor de copil si chinurilor prin care trec atatia copii sau atatia oameni buni. Cred in ingeri si sper ca sufletele noastre sa aiba o transformare prin trecerea spre stele, astfel incat sa nu fie incarcate de regrete si durere, de trairile suferinde pamantesti sper. Cred in valorile crestinismului si in puterea exemplului lui Isus Hristos! „esti aici, pe Pamant, fa-ti treaba! Lupta sa traiesti, e datoria ta pentru viata data aici...” Cumva are dreptate, nu stim de ce am venit pe lume, insa daca tot suntem aici, atunci sa ne traim viata cu durere, cu incantare pentru ceea ce e frumos, cu duiosie, cu blandete si in armonie cu cei pe care Dumnezeu ni i-a lasat apropiati – parinti, frati, prieteni, copii... Nu e simplu, insa cum ai scris si tu Alice „viata e foarte scurta”, nu stiu ce izvor de putere sa gasiti acum.
Nu stati singuri, asta e primul meu gand pentru voi! Nu e sfat, e rugaminte, caci stiu ca deznadejdea ne poate cuprinde cand suntem singuri, antrenati-va si-n alte activitati care sa solicite mintea voastra astfel incat sa nu lasati loc durerii care oricum este in inima.Va rog sa urmariti un interviu luat de Eugenia Voda (emisiunea Profesionistii- TVR1) unei mame care a avut un destin dur si a mers mai departe: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/diverse/lavinia-bacanu-piso
Dragi parinti ai lui Raducu, luati din forta acestei femei, traiti sa-l pomeniti pe Raducu, stiti ca omenescul posibil a fost facut, ati luptat pentru vindecarea trupului sau, luptati, va rog si pentru seninatatea sufletului sau, pentru eliberarea de regret, de suspin, va rog.Speram, insa nu stim daca sufletele lor nu resimt durerea noastra, eu sper din inima sa nu existe acest "transfer" de durere, de tristete. Inimi puternice voua si lui Raducu suflet liber de regret, de durere!
Margareta Coteata
Draga Alice,
Nu am intelepciunea sau ce o fi acea caracteristica ce -ti da seninatatea de a te desprinde de lumea fizica, reala, pamanteana, de a accepta ca nu poti imbratisa puternic pe cel pierdut... Sunt cu voi in gand si ma rog sa fiti puternici... In ani probabil Raducu va fi visul frumos, cel mai "viu" vis al unei fiinte. Tot ce e gingas pe lumea aceasta va va conecta la visul Raducu, stiu ca e foarte greu si poate nu stiu indeajuns. Poate toti suntem cate un vis! Am vizionat filmul "pay it forward" recomandat de Anda (http://vimeo.com/39922360) si candva sa-l vedeti si voi... Ne poate "alina" in anumite momente, acel mesaj de pay it forward...
Inimi puternice, dragii mei!
Va multumesc de pozele frumosului de poveste copil Raducu!
Nu am intelepciunea sau ce o fi acea caracteristica ce -ti da seninatatea de a te desprinde de lumea fizica, reala, pamanteana, de a accepta ca nu poti imbratisa puternic pe cel pierdut... Sunt cu voi in gand si ma rog sa fiti puternici... In ani probabil Raducu va fi visul frumos, cel mai "viu" vis al unei fiinte. Tot ce e gingas pe lumea aceasta va va conecta la visul Raducu, stiu ca e foarte greu si poate nu stiu indeajuns. Poate toti suntem cate un vis! Am vizionat filmul "pay it forward" recomandat de Anda (http://vimeo.com/39922360) si candva sa-l vedeti si voi... Ne poate "alina" in anumite momente, acel mesaj de pay it forward...
Inimi puternice, dragii mei!
Va multumesc de pozele frumosului de poveste copil Raducu!
6. Birsan Adriana
imi pare tare rau pentru pierderea voastra. imi este foarte greu si sa va scriu un mesaj de alinare. ma uit la pozele cu ingerasul vostru si nu ma pot opri din plans. nici nu pot sa-mi imaginez durerea prin care treceti. va doresc din suflet sa va dea DUMNEZEU putere si sa va aline suferinta!!!
7. Savulescu Cerasella Maria
Ne gandim mereu la tine, am aprins lumanare ptr Raducu, sa,i fie lumina si liniste....fara dureri, inconjurat de toate gandurile noastre bune.... te pupam...
8. Vasile Bogdana
Stiu..nu a fost corect din partea mea de a nu da un semn..dar sa stii ca eu am urmarit tot ceea ce scriaio si scrii in continuare pe blog si eram si sunt cu sufletul si mintea langa tine...nu te-am parasit o secunda..dar parca itit invadam intimitatea si lumea in care voi forfotati....si mi se pareau inutile niste sfaturi si incurajari care erau de acum plictisitaore. Nu ma justific nici nu judec si privesc situatia ca si cum ar fi fost a mea.....si in continuare fac acelasi lucru, dar acum nu m-am putut stapani sa iti zic acest lucru. Nu stiu daca este sau nu momentul potrivit, dar asta am simtit si asta am facut.
Te pup si iti doresc multa putere sa treci peste momentul critic si totul sa devina niste amintiri frumoase din care sa te hranesti cu energie si putere sa mergi mai deprate.
La multi ani si sanatate tutor care te inconjoara! D-zeu sa il aiba in grija pe Raducu si sunt sigura ca o sa te vegheze si o sa fie intotdeauna cu tine!
Te pup si iti doresc multa putere sa treci peste momentul critic si totul sa devina niste amintiri frumoase din care sa te hranesti cu energie si putere sa mergi mai deprate.
La multi ani si sanatate tutor care te inconjoara! D-zeu sa il aiba in grija pe Raducu si sunt sigura ca o sa te vegheze si o sa fie intotdeauna cu tine!
9. Teofana Iacob
Sincere condoleante! Ca multi altii, am aflat cu durere in suflet de pierderea suferita..nici nu am cuvinte...Dumnezeu sa-l aiba in paza...iar voua sa va dea putere...cu inima, suntem alaturi de voi...
10. Filip Corneliu
Dumnezeu sa l odihneasca in pace.... Ce sa zic, ce ii mai greu decat sa iti pierzi propiul copil.....Am ramas fara cuvinte si fiti tari ...usor a spune....toate cuvintele din lumea aceasta nu ar putea descrie ceea ce s a intamplat dar fiti siguri ca Raducu s a dus intr un loc cu liniste si fara durere. .........Cu greu imi pot stapani lacrimile. La revedere.
11. Filip Mihaela
Of Dumnezeule...incerc sa scriu cateva cuvinte, sa ma adun si plang .....plang.......si nu stiu decat ca Doare, doare, doare asa de tare ca imi vine in hohote sa urlu..
Stiu ca nimic din ce va spun unii si altii nu pot sa va aduca ingerasul inapoi....dar macar cu sufletul va suntem alaturi,chiar de suntem la sute de km distanta.
Nici nu am crezut ca ati putea trece prin asa mare necaz...sunt si eu mama si nu e durere mai mare decat cea de parinte care isi pierde copilul...
Sa va dea Dumnezeu puterea si taria sa rezistati de dragul si de dorul ingerasului vostru stiind ca poate acolo sus ii va fi mai bine...si ca de data asta nu va mai avea el dureri, chiar daca durerile sufletesti mari incep pentru voi .
Dumnezeu sa-l aiba in paza si amintiti-va doar de toate clipele frumoase care le-ati trait impreuna in scurta lui viata .
Din Timisoara familia Filip Mihaela &Corneliu
Stiu ca nimic din ce va spun unii si altii nu pot sa va aduca ingerasul inapoi....dar macar cu sufletul va suntem alaturi,chiar de suntem la sute de km distanta.
Nici nu am crezut ca ati putea trece prin asa mare necaz...sunt si eu mama si nu e durere mai mare decat cea de parinte care isi pierde copilul...
Sa va dea Dumnezeu puterea si taria sa rezistati de dragul si de dorul ingerasului vostru stiind ca poate acolo sus ii va fi mai bine...si ca de data asta nu va mai avea el dureri, chiar daca durerile sufletesti mari incep pentru voi .
Dumnezeu sa-l aiba in paza si amintiti-va doar de toate clipele frumoase care le-ati trait impreuna in scurta lui viata .
Din Timisoara familia Filip Mihaela &Corneliu
12. Cristina Dinca
Cu siguranta te intrebi de ce...am gasit un articol aici care spune ca:Exista copiii trimisi. Ni se pare ca ei nu sunt din aceasta lume, ci sunt insemnati de sus. Prin viata lor scurta si moartea lor, ei il marturisesc pe Dumnezeu. Prezenta lor ne invata rabdarea si credinta, ne apropie de Dumnezeu. Pe alesii Sai El ii inzestreaza cu darnicie, cu har. Cand privim pozele acestor copii, vedem in privirea lor si in intreg chipul lor, o lumina launtrica si o pace sufleteasca. Despre acesti copii, in popor se spune: „Are o fata ca de inger. Nu va trai mult”.
Pe langa cazurile de imbolnavire a copiilor, luand in considerare misiunea lor, crestinismul afirma si altceva: Uneori, moartea este trimisa copilului pentru ca el si-a implinit pana la capat menirea sa pe pamant si este vrednic sa intre in imparatia Cerurilor(.http://www.razbointrucuvant.ro/2011/07/16/suferintele-copiilor-si-caile-lui-dumnezeu/)
13. Ramona Si Andrei Nicu
Va multumim tuturor celor care ne-ati trimis gandurile si incurajarile voastre dar si celor care se gandesc la noi si nu au curajul sa ne scrie. Curaj! Doar prin si cu voi incepem sa ne ridicam si noi de la pamant!
Alice si Maricel
13. Ramona Si Andrei Nicu
Nici nu vrreau sa ma gandesc ce e in sufletul tau acum....daca mai este ceva de fapt....
Sper doar sa iti poti gasi linistea candva,cumva....
Sunt inca socata si eu si nu pot gandi prea mult...nici nu mai am la ce...
As vrea sa fiu langa tine..dar nu ar mai ajuta cu nimic,nu?
Dumnezeu sa aiba grija de el....ca de iertat..ce sa ii ierte ingerasului asta?????????????????????
Alice si Maricel
sâmbătă, 9 februarie 2013
In memoriam Raducu
Raducu ne apartine in intregime! Daca ar fi acum langa noi, am transforma orice clipa intr-un secol, n-am pierde nici una macar, am dramui cu zgarcenie fiecare minut, pentru a nu irosi nimic zadarnic!
Am incercat sa compactam in filmuletul de mai jos ce a insemnat viata pentru el...ce a insemnat prezenta lui pe pamant, intre noi pe parcursul celor trei ani...iar prima melodie din fundal era melodia lui preferata de la un anisor, ii fredona refrenul..., sa fi fost un prim semn oare? Da, Raducu, mami si tati stiu ca acum esti "undeva dincolo de curcubeu"!
Ne este tare dor de tine si te vom iubi mereu!