Mi-am ales chiar de la inceput cele mai bune arme cu care sa lupt pe acest teren minat iar daca fac o retrospectiva toate parerile medicale aratau ca boala ma va distruge. Expectativa mi-a fost de folos, ptr ca impreuna cu parintii si cu suportul vostru ne-am pregatit strategia de luptator in asa maniera incat sa putem duce totul spre un final fericit. Am castigat incet dar sigur fiecare etapa din tratament si asta ptr ca armele pe care mi le-au pus parintii in mana eu am stiut sa le manuiesc cu maiestrie ajutat fiind de bunul Dumnezeu care nu m-a parasit nici o secunda.
Sunt fericit si multumit de mine pentru ca am ajuns AICI. AICI insemana ca... am gene la ochisori din nou, am sprancene iar capul incepe sa fie acoperit de firicele de par moale. Analizele au fost bune, iar apetitul pe masura si pentru ca am fost asa de bun colaborator, mami a stiut sa ma faca rezistent la ce ma astepta: INTERVENTIA CHIRURGICALA. Asa cum stiti cu totii trebuia sa fiu operat pe 11, cand iar primisem vestea ca va fi din nou amanata... pe ce data?...Ati ghicit, sau poate nu! Va zic eu ... pe 13 vineri! Sunteti surprinsi? Si noi am fost, dar mai mult decat surprinsi am fost speriati ! Numarul asta se tine scai de noi, dar mai mult, panica a fost instalata cand am retrait ziua de 13 ianuarie - vineri! Stiati ca in tot calendarul lui 2012, exista doar 3 zile de 13 cand cad vinerea? Iar soarta mea nu a ratat nici una! Pe 13 ianuarie am fost diagnosticat cu boala, a doua vineri cu 13 a fost in aprilie - vinerea mare cand post chimio am avut analizele la pamant si ultima zi de vineri 13, acum in iulie cand am fost operat! Am incercat sa gasesc lucrurile pozitive in toate aceste intamplari/ accidente/ coincidente/ superstitii si am ajuns la concluzia ca de fapt e cu noroc ziua asta pentru mine. De ce? Pt ca daca nu mi se descoperea boala , ma stingeam sub ochii parintilor. In ceea de-a doua vineri 13 desi am avut analizele proaste si trebuia sa stau la izolare, parintii m-au dus la biserica in mare puzderie de oameni care se aduna in Vinerea Mare a Sf. Pasti si nu am colectat nimic, iar in ultima vineri 13 am fost operat!
Si nu va spuneam la inceput ca sunt fericit doar pentru ca acum am gene si sprancene din nou, ci si pentru faptul ca operatia a fost un SUCCES!!!
Si totul a inceput asa ... cu o zi inainte de operatie a venit la noi dl. prof. R. si a discutat in detaliu planul interventiei si a mentionat ca si-a propus sa faca rezectie totala iar daca nu este posibil minimul pe care si l-a dat a fost de 93%. Bucuria parintilor a fost imensa pentru ca din tumora inoperabila, devenise operabila, ba chiar cu procentaj foarte bun ceea ce insemna un prognostic foarte bun pentru mine. A sosit ziua de vineri si la 7.30 aram la sala de anestezie, am adormit la tati in brate, m-au pregatit pentru intubare de fata cu el si apoi a plecat. De data asta mami nu a mai avut curajul sa mearga cu mine in sala de chirurgie, a fost la primele doua interventii si nu a mai suportat sa vada toate manevrele de pregatire preoperatorii inca odata, chiar daca eu dormeam si nu simteam nimic ( intubatia, sterilizarea campului operator, fixarea mea pe masa de operatie, ochii acoperiti cu tampoane si multe altele...). Asa sunt regulile aici, parintii isi tin copii de mana pana cand sunt adormiti ( anesteziati). Totul s-a terminat la ora 15 cand parintii au fost chemati la terapie intensiva... eram treaz. Nu dupa mult timp, a venit si dl Prof. sa ne povesteasca cum a fost. Si a fost mai bine decat se asteptase. Tumora a fost rezectata total chiar daca vasele de sange si nervii erau tangential sau traversau prin ea. Totul a fost necroza, am raspuns la tratament exceptional. Excizia a fost urmata din nou de radioterapie IORT, iar tesutul din jurul tumorii a fost analizat la microscop si cand totul a fost fara nici o urma de celula canceroasa, s-au pregatit de sutura.
TOTUL A FOST UN SUCCES !!!
Dar asta nu inseamna ca s-a terminat. Suntem trecuti un pic peste jumatatea drumului. Nu avem certitudinea ca sunt pe deplin curat. Asa ca mai urmeaza chimioterapie de consolidare, urmatorii pasi nu-i stim inca, asteptam echipa de oncologi sa vedem ce stabilesc. Dar pot spune ca sunt salvat. Toti sfiintii au fost cu mine si m-au pazit, iar doctorilor le-a dat minte limpede si maini sigure.
Postoperator sunt moale, a fost o interventie grea, astept sa ma recuperez si sa vedem efectele adverse ale IORT. Speram sa nu fie nici unul si chiar daca ar fi, eu si parintii suntem multumiti ca deocamdata AM INVINS!
VA MULTUMESC CA M-ATI PURTAT IN RUGACIUNILE VOASTRE SI VA TRIMIT BEZELE LA TOTI!
RADUCU
Bucuria din sufletul meu e mare si totusi imi e frica sa mi-o exprim...vrea sa va vad trecuti de tot din acest cosmar...si atunci am sa ma pot bucura pe deplin...!!!!Oricum..pasul este mai mult decat important si acum ..mai mult decat oricand cred si mai mult ca TOTUL VA FI BINE!!!Dumnezeu va este alaturi si gandurile noastre la fel...va imbratisam cu mare mare drag si...Raducu...ESTI UN LUPTATOR..iar parintii tai..NISTE EROI!!!!
RăspundețiȘtergereRamanem mereu fara cuvinte la fiecare scrisorica a voastra! Ne bucuram nespus pentru micut si ii dorim multa sanatate in continuare, mult curaj si rabdare. Va admiram pe voi, parintii lui Raducu, ca aveti puterea sa luptati cu atata darjenie si va tinem pumnii in continuare. Va dorim tot binele din lume!!!
RăspundețiȘtergereNu pot spune inca decat FELICITARI pentru Raducu, pentru parintii lui si pentru echipa de chirurgi care s-au ocupat de Raducu!!!
RăspundețiȘtergereSuntem nespusi de fericiti ca totul a decurs bine si ca operatia a fost un succes!
Te pupam Raducu si ne rugam sa te recuperezi cat mai repede sa putem sarbatori astfel prima victorie adevarata de pana acum!
Va tinem pumnii si ne rugam in continuare sa ne revedem cu bine acasa! Cu drag, Rica
Multumim lui Dumnezeu, multumim tie, dragule luptator, multumim parintilor tai! Ce bine e ca exista o Germanie in Europa noastra! Doamne ajuta si suntem alaturi de voi!
RăspundețiȘtergereAm citi cu lacrimi in ochi mesajul lui Raducu.Felicitari FAM. CHIRICA!!!!!!!!!!!!! Sinteti un exemplu ptr. multi dintre noi. Am trecut si noi printr-o situatie grea, acu 7 ani, a trebuit sa traca ani buni sa ne obisnuim cu gindul ca asta ne e crucea pe care trb.sa o ducem. Multumim bunului DUMNEZEU si ne rugam sa aiba grija de ingerasul vostru, sa ajunge-ti sa va bucurati de el,sa mearga la gradi,la scoala,sa se plimbe prin dealul Copoului de mina cu iubita,sa aveti nepoti si tot ce va doriti voi! Cu drag o mama care stie ce e suferinta,chiar daca puiul ei e mult mai mare . Indraznesc sa va imbratisez pe toti trei desi o cunosc doar pe ALICE!
RăspundețiȘtergere