Dragii nostri,
Eu
m-am tot gandit cum sa va scriu despre lucrurile la care ma tot gandesc
de cand a plecat Radu al vostru. M-am tot intrebat daca e sau nu un
moment bun sa va scriu, daca e bine sau nu sa va impartasesc gandurile
mele acum sau mai tarziu... Daca e moral sau nu sa va scriu... Iar apoi
m-am decis ca daca e din inima e moral... si atunci va scriu...
Va
marturisesc ca m-am gadit la voi doi mai mult decat as fi crezut... De
la distanta ai tendinta de a simplifica lucrurile si daca voi cadea in
pacatul asta va rog sa ma iertati de la inceput...
Exista
o postare pe blogul vostru in care e scris „exista copii trimisi...”.
De la postarea asta mi-am adus aminte de o carte in care erau descrise
viziunile unui calugar ortodox cipriot. In multele sale povestiri la un
moment dat se povesteste ca ingerii isi aleg viata pamanteasca pentru ca
isi doresc o anume misiune si isi aleg parintii prin care isi pot
indeplini respectiva misiune. Ideea de baza este ca ne alegem parintii
si inca cu un scop precis. E lucrul la care m-am gandit atunci cand am
auzit ca Radu s-a intors inapoi in Cer: ca si-a incheiat misiunea.
Acum... voi stiti cum erati inainte de el, inainte de boala lui, inainte
de a se intoarce el... care era relatia voastra cu sine, cu celalalt,
cu familia, cu toti cei cu care relationati... ce a schimbat in fiecare
din voi, in modul vostru de gandire, de simtire si in relatiile
voastre... Care a fost misiunea lui indeplinita...
Exista
un film ca o alegorie la ce v-am povestit... si care parca reasaza si
si da alte intelesuri si povestii voastre impreuna cu Radu – „Pay it
forward”.
Ma iertati daca am venit prea repede cu aceste cuvinte...
Acum doar plangeti... apoi intelegeti... si apoi „pay it forward”...
Cu multa compasiune,
Oamenii sunt langa voi si asta inseamna ca sunteti deosebiti. Nu va abateti de la drumul vostru si cinstiti memoria lui Raducu. Sa fiti tari si insist pe unitatea voastra ca familie.
RăspundețiȘtergere