A fi un înger pe pamant
E ca şi cum nu aş trăi nicicând
În lumea asta mică, care
Traiesc cu toţii la-întâmplare.
Acum, m-am dus şi nu mai sunt
Nu mi-a plăcut pe-acest pamant,
Unde e clar că fiecare
Trăieşte viaţa la-întâmplare.
M-am dus în ceruri, în abis
Unde nimic nu este trist
Şi sunt cu toţi copii care,
Nu au plecat la-întâmplare.
Destinul meu,deşi-a fost trist
A fost de la-nceput precis:
Să am cu mine o misiune
Din care-aproape fiecare
Ar trebui ca să înveţe
Că viaţa-i DAR, nu întâmplare...
Iar pentru mine acest DAR
Mi-a fost luat cu mare har
De TATAL nostru cel ceresc
Aproape fără să clipesc,
Ducandu-mă în altă CASĂ
Unde e viaţă veşnică, aleasă.
Lăsând în urma mea durere
Fără să ştiu că pe pământ
Absenţa doare...eu nu mai sunt!
Şi fără pic de alinare
Mi-am lăsat părinţii, care,
Nu mai au lacrimi să mă plângă.
Te rog, mamica mea cea dragă,
Chiar de nu sunt pe-acest pamant
Să nu mă plângi
Căci ştii...mă doare
Şi niciodată n-o să alungi
Acea tristeţe ce-am lăsat
În urma mea când am plecat.
Te rog, mamica mea, nu mai ofta
Căci doare fiece lacrimă de-a ta!
Mesaj de la Raducu prin mami...
Alice.
Sa va dea Dumnezeu putere sa treceti peste aceasta incercare. O sa vina soarele si pe strada voastra. Nu disperati si luptati pentru viata.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa poezia, Alice! M-am gindit foarte mult la Raducu si la voi si din ce in ce mai mult imi dau seama ca ati fost alesi. Nu vreau sa bat cimpii, dar imi vine mereu in minte o comparatie intre voi si parintii lui Isus, intre Raducu si Mintuitor. Patimi si iubire... Cu totii pacatuim si trebuie sa se nasca un ales care sa sufere enorm, parca pentru a ne spala pacatele. Eu asta cred ... Am vrut de mii de ori sa te sun sau sa iti scriu un mesaj, dar nu am avut incredere in mine ca pot sa o fac. Nici nu am stiut daca e momentul. Astazi te-am sunat, dar nu ai raspuns. Intr-un fel ma bucur.Nu trece zi fara sa ma gindesc la Raducu ,de dimineata pina noaptea tirziu, cind adorm , de multe ori in plins. Traiti momente grele si va sint cu tot sufletul aproape. De fapt, daca stau si ma gindesc, dintotdeauna am tinut la tine si la familia ta, iar viata ne-a facut de citeva ori surpriza sa ne reintilnim. As vrea sa ne intilnim si sa vorbim despre voi si despre Raducu, despre ce il facea sa rida, despre ce ii placea si ... cum era el inainte de boala. Cred ca faci bine scriind poezii in care transpui trairile tale. Continua sa o faci!
RăspundețiȘtergereVa doresc un cu sanatate ! Madalina Popovici
Madalina are mare dreptate. poate eu nu am stiut sa scriu atat de bine si sa redau exact ceea ce simt si eu. adica ACELASI LUCRU. mereu am fost alaturi de voi citindu-va blogul si am plans mereu. si eu plang seara si ma gandesc cum rezistati. am si eu doi copii si stiu ce inseamna dragostea de parinte. eu plangeam dupa fetitza mea si cand o duceam in vacanta la bunici 5 zile, pentru ca eram mereu obisnuita cu ea si casa era goala. si acum singura ma controlez cand mai tip la ea ca e plina de energie si imi dau seama ca alti parinti si-ar dori niste copii cu care sa se joace, care sa faca galagie in casa iar eu adik noi, cu siguranta sunt multi parinti care gandesc ca mine acum, nu stim sa pretuim ce avem langa noi, sa ne bucuram de fiecare moment pentru ca nu stii ce iti rezerva viata. imi este greu sa scriu de Raducu sa nu va aduc aminte mereu de suferinta voastra, dar imi aduc aminte ca ne-am intalnit la un targ in iasi in fata la iulius mall si atunci ti-am vazut baietelul. era un baiat tare frumusel si dulce si o zic din toata inima. eu am trait un mare soc cand am vazut mesajele de condoleantze. nu imi venea sa cred. eu sunt mai optimista si dupa cate ati facut nu m-am asteptat la asa un deznodamant. chiar credeam in Miracole. probabil de aceea m-a cam daramat si vreo 2 zile am plans mereu. iti stiu si eu familia si problemele si prin cate ati trecut de cand am stat in camin. poate paream rea sau nu stiu cum dar eu mereu am pus mult suflet si am tinut la voi (si la tine ca esti barladeanca de a mea). tot timpul te-am stimat (poate nu am aratat) ca erai puternica si ambitioasa si poate am invatat ceva de la tine de pe atunci. si acum cu tragedia asta invat cu toate ca nu asi fi vrut sa fie nevoit sa treaca cineva pin asa ceva sa avem unii ce invata. foarte frumos ai scris tot blogul, iar poeziile sunt crudul adevar. multa putere, intelegere si rabdare. sunt mereu cu gandul la voi. un an bun cu sanatate si intelegere. andreea marin
RăspundețiȘtergere