vineri, 30 martie 2012
Eveniment Iasi - 03.04.2012
Va astept pe toti cu mare drag, la Concertul pentru prieteni, organizat de mine, in cadrul campaniei "Ajutati-l pe Raducu", pe 3 Aprilie, la ora 19.00, club Office, hotel Ramada - Iasi. Va canta Mihai Margineanu (si posibil Walter Ghioculescu in deschidere). Biletul de intrare va fi 20 de lei. De asemenea, va fi o urna si in interior, pentru cei care vor dori sa faca mai multe donatii. Pentru alte informatii, contactati-ma pe mess sau la tel. 0744754363. Va multumesc. Madalina Popovici
Univ. Klinikum 2 Freiburg
Stiu ca asteptati noutati...ca si noi, de altfel, dar din pacate nu avem inca un diagnostic. Se pare ca mai au nevoie de timp pentru a fi siguri pe rezultatul final.Nici macar ce presupun ca ar fi nu ne spun, pentru ca aici functioneaza foarte bine malpraxisul si nu isi permit sa transmita informatii care ulterior se dovedesc a fi false. Prin urmare, pentru siguranta tuturor si acuratetea diagnosticului, mai asteptam. Nu prea mult timp, speram... deja suntem prea incordati.
Dar in aceasta stare incordata, dorim sa multumim tuturor care au luat parte la campania "Vreau sa ajut" dar si doamnei din Barlad care a plecat special la Mormantul Sfant cu hainutele lui Raducu sa se roage si sa le sfinteasca.
Cu Dumnezeu inainte, reusim!
Alice&Raducu
Dar in aceasta stare incordata, dorim sa multumim tuturor care au luat parte la campania "Vreau sa ajut" dar si doamnei din Barlad care a plecat special la Mormantul Sfant cu hainutele lui Raducu sa se roage si sa le sfinteasca.
Cu Dumnezeu inainte, reusim!
 |
| Asa ma indoapa mami...ma pregateste sa rezist la citostatice! |
 |
| Incerc sa zambesc... |
 |
| Incerc sa ma bucur de tot ce e frumos inainte de a deveni prizonierul citostaticelor! |
 |
| Gandindu-ma la ce va urma... |
Alice&Raducu
marți, 20 martie 2012
Campania "Vreau sa Ajut" - Fundatia Mereu Aproape
Buna ziua tuturor,
imi permit sa va trimit acest mesaj deoarece multi dintre voi ati fost alaturi de suferinta lui Raducu inca de la inceput. Din fericire pentru noi, in acest moment ne aflam deja in clinica din Freiburg pentru tratament, dar din pacate, am aflat cu stupoare ca transplantele de celule auto-log (doua la numar) de care va avea nevoie Raducu pentru o sansa reala la viata, nu sunt prinse in formularul E112 si nici in prelungirea lui S2 pe care am primit-o de curand. Din acest motiv, apelez inca o data la bunavointa si marinimia fiecaruia dintre voi, de a participa incepand de sambata 24/03 ora 6 am si pana vineri 30/03 ora 24 pm la campania deschisa de antena 1 prin Fundatia Mereu Aproape-campania "Vreau sa ajut", la strangerea de fonduri prin nr de sms 848 tarif 2 euro (nu se plateste TVA) pe site-ul lor,deschis pentru Raducu sau in direct in cadrul Observatorului de sambata 24/03 ora 16-16.20 min cand se va difuza reportajul realizat cu o zi inainte de a pleca spre Germania.
Indraznesc sa inchei acest strigat de ajutor cu rugamintea de a da mesajul-ul mai departe la cat mai multe contacte.
Multumesc tuturor pentru sprijin!
PS: "Atitudinea naste altitudinea"
Alice - mama
imi permit sa va trimit acest mesaj deoarece multi dintre voi ati fost alaturi de suferinta lui Raducu inca de la inceput. Din fericire pentru noi, in acest moment ne aflam deja in clinica din Freiburg pentru tratament, dar din pacate, am aflat cu stupoare ca transplantele de celule auto-log (doua la numar) de care va avea nevoie Raducu pentru o sansa reala la viata, nu sunt prinse in formularul E112 si nici in prelungirea lui S2 pe care am primit-o de curand. Din acest motiv, apelez inca o data la bunavointa si marinimia fiecaruia dintre voi, de a participa incepand de sambata 24/03 ora 6 am si pana vineri 30/03 ora 24 pm la campania deschisa de antena 1 prin Fundatia Mereu Aproape-campania "Vreau sa ajut", la strangerea de fonduri prin nr de sms 848 tarif 2 euro (nu se plateste TVA) pe site-ul lor,deschis pentru Raducu sau in direct in cadrul Observatorului de sambata 24/03 ora 16-16.20 min cand se va difuza reportajul realizat cu o zi inainte de a pleca spre Germania.
Indraznesc sa inchei acest strigat de ajutor cu rugamintea de a da mesajul-ul mai departe la cat mai multe contacte.
Multumesc tuturor pentru sprijin!
PS: "Atitudinea naste altitudinea"
Alice - mama
joi, 15 martie 2012
Univ. Klinikum 1 Freiburg
Avem vesti bune! Ieri, cand eram in operatie am primit mail prin care formularul E112 ne-a fost prelungit de la 6 luni la 10 luni. Asta inseamna ca nu vom mai avea nevoie de bani in aceasta perioada pentru tratament, respectiv pana in decembrie, ramanem doar cu cheltuielile extraspitalicesti cu care ne descurcam din ceea ce s-a strans pana acum . Vreau sa va multumesc inca o data pentru tot ceea ce ati facut pentru mine dar mai ales pentru faptul ca datorita voua sunt aici, unde am parte de cele mai bune investigatii si de cele mai bune echipe medicale.
Azi ma simt un pic molesit, pentru ca ieri am avut cred cea mai grea zi din viata mea si cea mai stresanta pentru parinti, pentru ca am fost supus unei interventii chirurgicale complexe care trebuia sa dureze doua ore si de fapt a durat 4 ore. Acest interval de timp pentru parinti a fost cosmarul vietii lor (pe langa cel al bolii) pentru ca se gandeau la ce era mai rau si asta pentru ca nimeni nu venea sa le spuna nimic despre mine. In sfarsit, dupa patru ore, au reusit sa ma tina de manuta si in scurt timp am reusit sa deschid si ochisorii si sa-i caut din priviri.
O alta veste buna este ca...avem alt diagnostic cu un prognostic mult mai bun, de 90%. Azi, echipa care se ocupa de mine s-a intalnit cu parintii si au avut o discutie preliminara in care au precizat ca toate rezultatele investigatiilor de pana acum ii orienteaza catre un alt diagnostic, respectiv catre un neuroblastom. Dar rezultatul sigur il vom afla dupa ce ne vin rezultatele de la Institutul de Anatomie Patologica, saptamana viitoare. Alte detalii despre diagnostic nu avem, iar daca vreti sa ma intrebati de ce boala sufar, n-as sti sa va raspund pentru ca am avut pana cum 5 diagnostice. Sper sa fie unul concludent si definitiv saptamana viitoare, sa primesc tratamentul adecvat bolii si sa intram pe un fagas normal sa putem elimina cat de cat stresul care ne apasa pe toti.
In rest...e relativ bine...tati se chinuie sa ne gaseasca ceva de inchiriat, dar mie imi place mai mult asa cum suntem acum, pentru ca dimineata ma trezesc si cu mami si cu tati langa mine iar asta imi da buna dispozitie.
Asa ma jucam inainte de operatie...
Azi ma simt un pic molesit, pentru ca ieri am avut cred cea mai grea zi din viata mea si cea mai stresanta pentru parinti, pentru ca am fost supus unei interventii chirurgicale complexe care trebuia sa dureze doua ore si de fapt a durat 4 ore. Acest interval de timp pentru parinti a fost cosmarul vietii lor (pe langa cel al bolii) pentru ca se gandeau la ce era mai rau si asta pentru ca nimeni nu venea sa le spuna nimic despre mine. In sfarsit, dupa patru ore, au reusit sa ma tina de manuta si in scurt timp am reusit sa deschid si ochisorii si sa-i caut din priviri.
O alta veste buna este ca...avem alt diagnostic cu un prognostic mult mai bun, de 90%. Azi, echipa care se ocupa de mine s-a intalnit cu parintii si au avut o discutie preliminara in care au precizat ca toate rezultatele investigatiilor de pana acum ii orienteaza catre un alt diagnostic, respectiv catre un neuroblastom. Dar rezultatul sigur il vom afla dupa ce ne vin rezultatele de la Institutul de Anatomie Patologica, saptamana viitoare. Alte detalii despre diagnostic nu avem, iar daca vreti sa ma intrebati de ce boala sufar, n-as sti sa va raspund pentru ca am avut pana cum 5 diagnostice. Sper sa fie unul concludent si definitiv saptamana viitoare, sa primesc tratamentul adecvat bolii si sa intram pe un fagas normal sa putem elimina cat de cat stresul care ne apasa pe toti.
In rest...e relativ bine...tati se chinuie sa ne gaseasca ceva de inchiriat, dar mie imi place mai mult asa cum suntem acum, pentru ca dimineata ma trezesc si cu mami si cu tati langa mine iar asta imi da buna dispozitie.
Asa ma jucam inainte de operatie...
 |
| Asa aratam dupa operatie... |
vineri, 9 martie 2012
Univ.Klinikum Freiburg
Si iata ca dupa un lung drum, in care ba am dormit, ba m-am jucat am reusit sa ajungem acolo unde e salvarea mea...adica aici unde sunt acum...la Spitalul Universitar din Freiburg. Norocul ma urmareste la fiecare pas si spun asta pentru ca:
- am reusit sa plecam cu formularul E112 si suntem acoperiti pe urmatoarele 6 luni
- am inceput colaborarea cu Fundatia Mereu Aproape-antena 1
- cand am ajuns la spital, la biroul de informatii lucreaza un domn din Romania care ne-a ajutat
- am cunoscut pe sectie o alta familie de romani care sunt stabiliti in Freiburg si incearca si ei sa ne ajute cu cazarea dupa ce vom iesi din spital
- am beneficiat pana acum de absolut toate investigatiile care se puteau face la parametri de inalta performanta, nu cred ca a mai ramas ceva care sa nu fie verificat
- intreg personalul ma alinta...probabil pentru ca deja stiu sa spun "multumesc" in germana ?!
In afara de toate astea, ma simt extraordinar de bine, m-am ingrasat de cand am venit aici, la cina doamnele vin si ma intreaba ce vreau sa mananc...la pranz am de ales dintre 9 feluri de mancare, exista programe speciale pentru copii conduse de personal specializat, camere de joaca, aproape ca nu simt atmosfera de spital. Pana acum nu am fost intepat de prea multe ori dar luni voi scapa de tot de branule pentru ca imi vor implanta cateter.
Asa ma pregateam de drum...
Asa ma joc aici...
- am reusit sa plecam cu formularul E112 si suntem acoperiti pe urmatoarele 6 luni
- am inceput colaborarea cu Fundatia Mereu Aproape-antena 1
- cand am ajuns la spital, la biroul de informatii lucreaza un domn din Romania care ne-a ajutat
- am cunoscut pe sectie o alta familie de romani care sunt stabiliti in Freiburg si incearca si ei sa ne ajute cu cazarea dupa ce vom iesi din spital
- am beneficiat pana acum de absolut toate investigatiile care se puteau face la parametri de inalta performanta, nu cred ca a mai ramas ceva care sa nu fie verificat
- intreg personalul ma alinta...probabil pentru ca deja stiu sa spun "multumesc" in germana ?!
In afara de toate astea, ma simt extraordinar de bine, m-am ingrasat de cand am venit aici, la cina doamnele vin si ma intreaba ce vreau sa mananc...la pranz am de ales dintre 9 feluri de mancare, exista programe speciale pentru copii conduse de personal specializat, camere de joaca, aproape ca nu simt atmosfera de spital. Pana acum nu am fost intepat de prea multe ori dar luni voi scapa de tot de branule pentru ca imi vor implanta cateter.
Asa ma pregateam de drum...
Asa ma joc aici...
 |
| In parcul spitalului...la cules de ghiocei! |
 |
| Desi zambesc, privirea imi e trista! |
 |
| Ma tot gandesc daca va veni primavara si in sufletul meu... |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)