22 decembrie, 8.15 a.m, dupa ce statusem inainte cu cateva ore in fotoliu si ti-am compus o poezie, o neliniste avea sa ma cuprinda. Ma strigai, dar altfel. Cu fiecare secunda care trecea inima mi-o lua la galop, dar nu ii mai ajungea pieptul meu, vroia sa galopeze pe-afara, sa fuga atat de tare....sa fuga de ce, de cine? Nu stiam ce va urma, speram in continuare sa petrecem craciunul impreuna. Intr-o fractiune de secunda pamantul s-a invartit cu mine de o mie de ori, capul imi vajaia, inima si ea era gata sa sparga pieptul.
....8.20 a.m, liniste...o stare de lesin am simtit cum ma cuprinde, dar nu imi permiteam sa lesin, nu acum. Liniste..., nu m-a mai strigai. Dupa ce fugarisem moleseala care ma cuprinse, inima era si ea la locul ei. Acum te strigam eu pe tine... dar nu ai mai raspuns.
Au trecut sase ani de atunci, dar in fiecare dimineata de 22 decembrie retraiesc aproape cu aceeasi intensitate ultimile 5 minute ale tale. Astazi, de Sf Anastasia, am "calatorit" mult, am vrut sa iti dedic timp numai tie, m-am intors in timp si am savurat din nou, fiecare moment petrecut impreuna de cand te-ai nascut. Ce bucurie sa iti aud glasul din nou, ce bucurie sa te privesc cum ne jucam. Nu am putut zabovi atat cat as fi vrut in starea asta, pt ca fratiorul tau a inceput sa planga. M-am intors din trecut la prezentul care il avem si pt care am platit pretul suprem sa ajungem aici.
Mi-am sters lacrimile si m-am intors la glasurile care ma strigau. Iustin a inteles rostul lacrimilor mele si mi-a zis ca o mama nu are copii preferati, ii iubeste pe toti la fel. O sa ii explic mai tarziu, cand o sa mai creasca, ca are dreptate, asa ar trebui, doar ca pe tine te iubesc cu dor, iar pe ei cu patima. Pt ca voi, copiii mei, sunteti impartiti, aici pe pamant si in cer. La fel si eu. Sunt cu voi peste tot, oriunde-ati fi. Poate atat ai ingaduit sa derulez din trecutul nostru si ai vrut sa trec la alta stare, aceea ce a ne bucura si de ziua surioarei tale, pe care nu intamplator ti-ai dorit sa o cheme Anastasia.
Te-am pierdut pe tine si i-am primit pe ei doi in schimb. Parca as fi facut troc cu Dumnezeu.
Te iubim, copilul nostru!
