Sunt trist, obosit si macinat de boala...! Trebuia sa fiu deja acasa acum doar ca in ziua in care ne pregateam sa impachetam in avans bagajele, am primit telefon de la clinica sa ne prezentam urgent la intalnirea cu dr. Aveam sa primim cu totii socul cel mai puternic incasat pana acum...la RMN-ul abdominal mi-au gasit o noua tumora de dimensiuni considerabile pt burtica mea. Dr si noi eram consternati de ceea ce vedeam pe monitor, nimeni nu se asteptase la asa ceva, cu atat mai mult cu cat am raspuns exceptional la tratament si toate investigatiile suplimentare aratau ca boala disparuse. In plus, dupa operatia din iulie am mai facut inca 3 blocuri de citostatice dar se pare ca le -am facut degeaba pt ca sub tratament boala a recidivat ba chiar a devenit si chimiorezistenta.
Am luat-o de la capat cu investigatiile, deja in doar doua saptamani am trecut prin inca doua interventii chirurgicale plus inca o montare de cateter si alte punctii medulare si osoase. Nu am nici macar trei anisori si deja am indurat stresul a 5 operatii, doua montari de cateter, sumarizand tot aici si punctiile cu toate investigatiile imagistice facute. Deja e prea mult chiar si pt un adult. Dar nu am incotro, eu vreau sa traiesc si lupt pt viata mea!
Medicii le-au spus parintilor sa ma ia acasa si sa ma faca fericit cat mai am timp...dar ei s-au incapatanat si le-au cerut sa aplice linia a doua de tratament pana primim rezultatele de la biopsii. Desigur, parintii iau in calcul orice varianta si incearca sa se pregatesca psihic si pt ce e mai rau dar nu si-au pierdut speranta si cred çu tarie ca nu am ajuns pana aici ca sa se sfarseasca atat de stupid totul. Dar mai mult decat atat, au incredere in mine, eu sunt acelasi Raducu, zglobiu, vesel, tonic, practic la exterior nu arat ca as suferi de ceva. Dorm foarte bine, mananc la fel de bine, ma joc toata ziua...
Azi termin un nou bloc de chimio, al 10-lea la numar si care a durat 10 zile full de citostatice.
Parintii se pregatesc pt variante alternative la tratamentul clasic, nici nu mai stiu ce sa faca pt mine...Sunt complet distrusi, abia isi mai aduna puterile sa se joace cu mine. Am mai prins puteri cu totii caci au venit unchii mei, matusele mele iar mamaia a decis sa stea cu noi sa ne fie alaturi.
Incercam sa ne adunam pt a face fata situatiei dar e cumplit de greu...
Iertati-ma, dar ma opresc aici cu scrisul. Sunt hotarat sa lupt pana la capat...care e capatul, nu stiu, stiu doar ca nu aici e sfarsitul meu, ba chiar am puterea sa ii contrazic pe doctori, iar starea mea de spirit e dovada a ceea ce simt.
Va multumesc pt tot si ramaneti cu mine ca si pana acum.
Va trimit bezele la toti!
RADUCU
Cuvinte.prea.multe.sunt.de.prisos...voi.stiti.ca.gandurile.noastre.cele.bune.se.indreapta.catre.voi.si.ruga.noastra.catre.Bunul.Dumnezeu!Fiti.tari!Sigur.va.fi.bine!Stefan(Bubu),Mihaela.si.Dan
RăspundețiȘtergereAnca Barlad. fii tare Radu ,nu te da batut.
RăspundețiȘtergereDoamne ajuta si nu va pierdeti speranta! Trebuie sa credem ca totul va fi bine pana la sfarsit! Va imratisam cu drag si ne rugam in continuare ca Bunul Dumnezeu sa faca o minune ca totul sa fie bine! Finutii!
RăspundețiȘtergereImi pare ingrozitor de rau, ma temeam teribil cand nu am mai vazut atata timp un mesaj pe site ca ceva s-a intamplat. Cu siguranta ati facut si veti face pentru Radu tot ce e omeneste posibil, dar intre atatea cure si in atata suferinta sa-l ajutati totusi pe copil sa traiasca fericirea inocenta pe care numai ei o pot avea pe lumea asta. Timpul cu el poate fi mai mult sau mai putin si din nefericire lumea asta ne arata ca nimic nu este cu adevarat in puterea noastra, dar atat cat este sa-l faceti sa conteze pentru el. Pentru mine ca parinte este de neimaginat situatia familiei voastre si nu pot decat sa sper ca Radu se va face bine.
RăspundețiȘtergereDupa parerea mea trebuie sa invatam sa ne mai si resemnam. Sunt si eu parinte si va inteleg supararea dar abuzul de tratamente poate sa faca mai mult rau de cat bine. Nu imi doresc sa trec prin ce treceti voi.
RăspundețiȘtergereCitostaticele daca nu stiati sunt otrava pentru organism, nu i le mai dati. Ideea e sa otravim organismul cu speranta ca cancerul va muri intainte sa moara tot organismul. Iar efectele secundare pe termen lung sunt din cele mai rele.
Din pacate medicina din ziua de azi cand e vorba de cancer e aproape de nivelul de acum 200 ani: aveai o infectie la picior la deget leacul sigur era sa tai tot picorul, sau sa consumi mercur la orice boala in ideea ca boala va muri inainte sa mori tu, cam asa si cu citostaticele.
Faceti cum zic si doctorii, stop abuzului de citostatice bucurati-va de ce aveti.
ANCA BARLAD . STOP ABUZULUI DE CITOSTATICE.
RăspundețiȘtergereNuuuu...nu asta asteptam de la voi...si asteptam ceva..asteptam sa aud ca va jucati ACASA...in curtea casei voastre..alaturi de RADUCU!!!Nu pot sa cred ca lucrurile au luat o asa intorsatura!!!Nu va pot spune sa renuntati sa luptati pentru ca stiu ca si eu as fi facut la fel in locul vostru..vad niste comentarii mai sus..si..nu le pot aproba...chiar daca poate au dreptate...stiu ca nu as renunta...si mai tind sa cred ca,..daca chiar nu ar mai fi nimic de facut,..doctorii cu siguranta var fi oprit cu mai multa convingere si v-ar fi trimis acasa....Stiu ca nu puteti sa mergeti acasa si sa...asteptati ..ce sa ateptati?????!!!!????Dumnezeu pare sa aiba alte planuri cu puiul asta mic,numai ca ..e putin nedrept...LOCUL LUI E AICI CU VOI,..printre noi...Nu vreau sa Il supar spunand astea..dar...stiu ca ganditi la fel....Nu pot decat sa imi doresc mie de data asta sa...aud vesti bune de la voi...pentru ca ..voua stiti deja ce va doresc!
RăspundețiȘtergereANCA BARLAD. BUNA RADU TE ASTEPTAM SA VII.
RăspundețiȘtergereTotul este de un absurd ireal. Sunt efectiv inmarmurit de deznodamant, nu are sens. Parea sa fie un hop, un hop si el nelalocul lui dar ceva care putea fi lasat in urma de un copil si ingropat in adancul sufletului de parinti. Acum citesc randurile voastre si nu-mi vine sa cred.
RăspundețiȘtergereSa-i spui unui parinte ca trebuie sa nu mai spere e de neconceput, un parinte va spera pana in ultimul moment. Voi i-ati oferit lui Radu tot ce avem noi ca umanitate mai bun in domeniul medical, se pare ca pentru unele boli inca nu suntem pregatiti. Sa incercati tot ce puteti incerca pentru Radu fara a-l chinui inutil pe pui. Sunt convins ca doctorii va vor indruma pasii in limitele omenescului.
Altceva nu cred ca mai poate conta acum, cata vreme sunteti impreuna, sunteti acasa.
Noi stam cu sufletul la gura si nu putem decat spera alaturi de voi. Cand gasiti ragaz si putere sa mai scrieti pe blog despre Raducu si sa puneti poze cu el, asa simtim ca ii suntem aproape indiferent de deznodamant.
Nu poate fi adevarat! Nu accept! E nedrept! Tumora naibii!
RăspundețiȘtergereAlis, Marcel, nu va lasati! Luptati in continuare! Va sintem alaturi si spuneti-ne daca noi, cei de aici va putem ajuta cu ceva,orice (pe linga rugaciuni si ginduri bune). Poate ar fi bine sa mai cereti o opinie... poate de la alta clinica?
Raducu, te iubim! fam. Popovici - Iasi