A trecut ceva timp de cand nu v-am mai povestit despre mine si asta din cauza ca nu prea aveam ce. Pomeneam ceva mai jos, intr-o fotografie ca incercam sa zambesc inainte de a deveni prizonierul citostaticelor...ei bine, intre timp am devenit timp de o spatamana scalvul lor. Ma asteptam sa fie mai rau, dar spre surprinderea parintilor am rezistat eroic (eu nu am fost mirat de rezistenta mea pt ca va ziceam de la inceput ca m-am nascut invingator). Am vomitat doar o zi dintr-o saptamana intreaga, cat a durat cura si am fost energic tot timpul, nu am mai stat doar pe picioarele lui mami cum am facut datile anterioare. Am mancat, m-am jucat, am alergat cat m-au tinut piciorelele pe holuri dar am si tipat...asa fara rost...probabil sa-mi exprim revolta sufleteasca...dar ce stiu eu la doi anisori?
Sunt sigur ca vreti sa stiti ce boala am...si parintii mei vor sa stie...dar inca mai asteptam. Au fost trimise toate biopsiile la alte doua centre de referinta din Germania (Stuttgart si Koln) pentru o clarificare a bolii mele. Se pare ca sunt pareri diferite si asta din cauza ca biopsiile nu-i ajuta foarte mult intrucat exista foarte mult tesut necrozat si nimic nu le iese cu certitudine pana la capat. Dar, pentru a nu ramane descoperiti intre curele de citostatice si a nu o lua de la capat cu alte metastaze, au hotarat in echipa sa primesc tratament pentru a tine sub control boala. Azi am fost si-am facut si citostaticul saptamanal dupa care am vrut sa merg in parc sa ma joc. Nu stiu cum se face dar chiar ma simt bine, nu am facut febra, nu am transpirat, fara afte, analizele sunt bune...mananc foarte bine.
In concluzie, trebuie sa mai asteptam iar asteptarea asta ii scoate din minti pe parintii mei. Speram ca toata tensiunea asta sa se termine cat mai curand, iar rezultatul sa fie unul in favoarea mea.
Multumesc Madalinei pentru evenimentele organizate in Iasi. Cand o sa ma fac bine, voi fi prietenul de nadejde a lui Filip.
Va multumesc tuturor pentru ca sunteti aproape de suferinta mea si durerea parintilor!
Raducu
Ne bucuram tare mult ca ai rezistat eroic si poate cine stie care este planul lui Dumnezeu, poate in aceasta zi sfanta care se apropie atat de repede va aduce si vestea buna pt tine, parintii tai ........ dar si pt noi cei care, te asigur ca suntem multi si carora le_ai intrat in suflet. Sanatate multa iti dorim puiutz mic si sa_i intaresti cu forta ta si pe parintii tai, trebuie sa_i faci o surpriza placuta si mamei ca doar se apropie si ziua ei.;;;;; Doamne ajuta si nu cred ca este zi in care sa nu ne rugam pt voi.
RăspundețiȘtergereZilnic intru pe site si astept cu sufletul la gura o veste despre Radu.
RăspundețiȘtergereMa bucur nespus sa stiu ca, in ciuda bolii, Raducu nu si-a pierdut cheful de a fi copil, asta mi s-ar parea cel mai sfasietor. In unele poze ale lui se vede uneori o umbra in privirea lui de inger care simt ca nu are ce sa caute la un baietel de doi ani si sper din tot sufletul ca dupa ce boala va trece, acolo nu va ramane decat o bucurie jucausa.
Radu a iesit de acum din puterea lucrurilor lumesti, i se acorda sper cea mai buna ingrijire medicala de care noi ca specie dispunem si totul e in mana lui Dumnezeu si sunt sigur ca il va imbratisa cu dragoste parinteasca si pentru el, totul va fi bine.
Il asteptam cu nerabdare acasa.
Doamne Ajuta si sa auzim numai de bine de puiutul nostru mic
RăspundețiȘtergerePaste linistit dragul nostru puiut!!Sa iti dea Dumnezeu putere si multa sanatate o data cu Lumina Invierii....si poate si o raza de LUMINA care sa-ti lumineze de acum intregul drum in viata!Si voua,parinti chinuiti si incercati de grele necazuri:MULTA LUMINA SI LINISTE IN SUFLETE!
RăspundețiȘtergere