Univ.Klinikum 16 Freiburg

  V-am promis noutati si iata-le: la controlul de saptamana trecuta, vineri, parintii si cu mine am trait din nou o  mare bucurie amestecata cu un sentiment de usurare  si multumire. Ceea ce ii speria pe parintii mei,  s-a dovedit a fi o reactie normala a  organismului la radioterapia intraoperatorie facuta. Deja testiculul a revenit la normal iar restul se for diminua in timp.
Cum era de asteptat, acum la final, organismul se resimte iar maduva mea nu vrea sa se mai refaca atat de repede ca inainte, motiv pentru care luni am facut un pic de febra si am ajuns din nou internat, asta dupa numai 4 zile de stat in afara spitalului, respectiv in camera noastra. Analizele erau destul de jos, si tot au scazut pana miercuri. Inca nu am primit nici un fel de transfuzie, chiar daca hemoglobina era 6.9 iar trombocitele doar 36. Doar leucocitele au inceput sa creasca, de la 100 cat aveam ieri dimineata, spre seara erau 200. Azi am repetat analizele dar inca nu au venit rezultatele sa vedem cum stam si daca voi primi ceva transfuzii.
Saptamana viitoare, vineri, incep ULTIMA  cura de citostatice, iar pe 26 septembrie am ultima programare la RMN. Apoi pe 1 octombrie scoatem cateterul si cu acest episod incheiem o prima etapa din toata aceasta lupta. Deja, parintilor li se pare ca timpul sta in loc, oboseala acumulata precum si tot stresul si teroarea adunate intr-un an de zile aproape, incep sa lase urme si pe chipul lor. Dar mai putin conteaza exteriorul, important e ca in sufletul lor e o mare bucurie si implinire ca am ramas la final de drum impreuna, asa cum o sa ramanem pentru totdeauna: EU intre ei, EU cu ei. IMPREUNA!

Va trimit bezele la toti si revin cu noutati.
RADUCU

Univ.Klinikum 15 Freiburg

Am facut din acest blog un fel de journal al unui luptator si nu intamplator ci pentru faptul ca de fiecare data cand eram la pamant am stiut sa ma ridic. Am luptat corp la corp cu boala si Inca mai lupt pentru ca vreau sa castig, vreau sa dovedesc CA SE POATE, pentru ca am promis parintilor si voua dar mai ales mie , pentru CA vreau sa traiesc, pentru CA am ales VIATA!
M-am remontat rapid dupa ultimul picaj, astfel incat la doua zile diferenta am fost apt de a incepe urmatoarea sedinta de citostatice. PENULTIMA! Am suportat-o eroic, fara episoade vomitive, doar ca in ultima zi m-am resimtit si nu  am mai mancat asa de bine iar tonusul nu mi-a fost prea bun. Parintii au fost si ei marcati din nou de doua evenimente neplacute ( m-am jucat cu fiecare dintre ei dar destinul le-a fost altul), si in acelasi timp spre finalul curei au acumulat un stres maxim deoarece la ecografia abdominala facuta de un Dr care nu imi stia istoricul le-a spus parintilor ca tumora e acolo. Pana la  primirea raportului a doua zi, nu va puteti inchipui cam cum au fost parintii mei. Rezultatul: cicatrice postoperatorie. Pana aici e bine doar ca mami a observat si ca am un testicul mai umflat, piciorul drept e din nou modificat ca si dimensiune, iar inghinal la palpare se simt doi ganglioni. Totul pare sa fie din cauza radioterapiei dar rezultatul sigur il vom afla cand vom face din nou investigatiile finale. Parintii sunt intr-o panica continua, pentru ca daca nu e una, e alta si tot asa, niciodata nu si-au permis sa stea linistiti.
Dupa cura asta m-am ales cu cearcane serioase la ochisorii mei mari, rotunzi si negri. Parca nu era suficient ca nu mai am gene..., am pierdut si din greutate destul de mult in ultima perioada, am ajuns la 13.200gr la 93cm. Acum, mami e blocata culinar pt ca nu mai vreau sa mananc mare lucru iar ce mancam inainte foarte bine acum refuz cu desavarsire.  Mami se roaga sa nu ma tina mult acest episod si sa devin din nou un bun colaborator ca si pana  acum.
Daca ma recuperez bine dupa aceasta cura, in doua saptamani jumatate incep ultima repriza de citostatice si tragem obloanele peste acest capitol din viata mea. Ma bucur de fiecare pas facut cu bine si bucuria e cu atat mai  mare cu cat ma apropii de final culegand victorii in drumul meu. Dar cea mai satisfacatoare victorie va fi dupa ce voi incheia tot ce am de terminat aici. Si sper ca si rezultatele investigatiilor finale precum si ganglionii sa nu aiba nimic de-a face cu ce am avut in burtica.
Acum sunt obosit, de obicei dorm cate 12-14 ore dupa ce termin o cura apoi imi intru in normal.
Va tin la curent cu rezultatele analizelor si va trimit bezele la toti.

Univ.Klinikum 14Freiburg

Bucuria  ca sunt aproape de victorie mi-a fost stricata de un mare picaj, dar nu in gol, pt ca in scurt timp am reusit sa ma agat de lianele care mi-au fost intinse.  Miercuri am ajuns la urgente cut febra si stare generala proasta iar rezultatul analizelor aratau cum nu au aratat niciodata: hemoglobina mica,  trombocite mici, leucocite...doar 100 in conditiile in care anterior erau in crestere. Prin urmare, pt prima  oara de cand ma lupt cu boala a trebuit sa primesc concentrat trombocitar...acum la final organismul incepe sa se resimta. Dar cu toate astea, in doua zile de antibiotic, si cu respectivele transfuzii am reusit sa ma pun pe picioare, maduva a inceput sa lucreze singura si incet, incet urc inapoi la pozitia in care eram inainte de picaj. Am slabit 600gr, iar trombocitopenia a lasat urme vizibile pe pielea mea. Mami va avea bataie de cap serioasa pt a reusi sa ma faca sa recuperez greutatea pierduta. Sigur imi pregateste combinatii de-ale ei de care de fapt nu sunt strain...Am pierdut din nou genele si spancenele, doar tonusul si buna dispozitie mi-au ramas aceleasi.
Dar totul este trecator, timpul imi va da inapoi tot ce am pierdut. De aceea lupt cu atata vointa, de aceea gasesc mereu putere sa ma ridic atunci cand boala ma doboara...vreau sa ma intorc la copilaria mea de odinioara si e doar o chestiune de Timp Pana sa  se intample acest lucru.
Trec peste detaliile dureroase pt CA vreau sa va tin cu moralul ridicat.
E ora tarzie in noapte, tocmai am terminat antibioticul asa CA va urez la toti un somn pufos si va trimit bezele.
RADUCU