Univ.Klinikum 15 Freiburg

Am facut din acest blog un fel de journal al unui luptator si nu intamplator ci pentru faptul ca de fiecare data cand eram la pamant am stiut sa ma ridic. Am luptat corp la corp cu boala si Inca mai lupt pentru ca vreau sa castig, vreau sa dovedesc CA SE POATE, pentru ca am promis parintilor si voua dar mai ales mie , pentru CA vreau sa traiesc, pentru CA am ales VIATA!
M-am remontat rapid dupa ultimul picaj, astfel incat la doua zile diferenta am fost apt de a incepe urmatoarea sedinta de citostatice. PENULTIMA! Am suportat-o eroic, fara episoade vomitive, doar ca in ultima zi m-am resimtit si nu  am mai mancat asa de bine iar tonusul nu mi-a fost prea bun. Parintii au fost si ei marcati din nou de doua evenimente neplacute ( m-am jucat cu fiecare dintre ei dar destinul le-a fost altul), si in acelasi timp spre finalul curei au acumulat un stres maxim deoarece la ecografia abdominala facuta de un Dr care nu imi stia istoricul le-a spus parintilor ca tumora e acolo. Pana la  primirea raportului a doua zi, nu va puteti inchipui cam cum au fost parintii mei. Rezultatul: cicatrice postoperatorie. Pana aici e bine doar ca mami a observat si ca am un testicul mai umflat, piciorul drept e din nou modificat ca si dimensiune, iar inghinal la palpare se simt doi ganglioni. Totul pare sa fie din cauza radioterapiei dar rezultatul sigur il vom afla cand vom face din nou investigatiile finale. Parintii sunt intr-o panica continua, pentru ca daca nu e una, e alta si tot asa, niciodata nu si-au permis sa stea linistiti.
Dupa cura asta m-am ales cu cearcane serioase la ochisorii mei mari, rotunzi si negri. Parca nu era suficient ca nu mai am gene..., am pierdut si din greutate destul de mult in ultima perioada, am ajuns la 13.200gr la 93cm. Acum, mami e blocata culinar pt ca nu mai vreau sa mananc mare lucru iar ce mancam inainte foarte bine acum refuz cu desavarsire.  Mami se roaga sa nu ma tina mult acest episod si sa devin din nou un bun colaborator ca si pana  acum.
Daca ma recuperez bine dupa aceasta cura, in doua saptamani jumatate incep ultima repriza de citostatice si tragem obloanele peste acest capitol din viata mea. Ma bucur de fiecare pas facut cu bine si bucuria e cu atat mai  mare cu cat ma apropii de final culegand victorii in drumul meu. Dar cea mai satisfacatoare victorie va fi dupa ce voi incheia tot ce am de terminat aici. Si sper ca si rezultatele investigatiilor finale precum si ganglionii sa nu aiba nimic de-a face cu ce am avut in burtica.
Acum sunt obosit, de obicei dorm cate 12-14 ore dupa ce termin o cura apoi imi intru in normal.
Va tin la curent cu rezultatele analizelor si va trimit bezele la toti.