Al doilea an, fara tine...

E atat de dureros sa astepti ca timpul sa treaca si din cand in cand sa numeri...
Ma uit mereu la anii care stau inscriptionati pe piatra de la capataiul tau... 2009-2012. Ai avut o viata atat de scurta si minuscula, viata ce sta inchisa intr-o "cutie", cu numele tau pe cruce. Simtim lovituri ca de pumnal in suflet de fiecare data cand ne oprim mintea in loc si doar gravitam in jurul a tot ce am trait de cand boala a pus stapanire le tine. Scriu aici, in continuare, pentru tine iubirea mea zulufata, pentru nimeni altcineva. Pentru altii, ce ni s-a intamplat noua nu e decat ceva ce li se intampla altora.
Dar pentru noi, plecarea ta, e un monument al durerii.

Ne doare sufletul de-atata dor, ne ustura ochii de cat te cautam cu privirea, am ragusit de cat te strigam...si totul ramane fara raspuns.

Te iubim, copil de poveste calator.

Mami si tati.

De ziua ta, Raducu.

Iubitul nostru ingeras zulufat, azi ar fi trebuit sa petrecem impreuna cei cinci anisori de cand ai venit pe lume, sa fii inconjurat de prietenii tai, sa topai printre cadouri...
Dar uite ca azi, ai fost sarbatorit in gradina lui Dumnezeu, ai topait printre toti ingerasii care au umplut cerul, iar noi aici, pe pamant, ne-am adunat la capataiul tau si te-am "sarbatorit" cu lacrimi...
Azi, mami si tati si-au trait ziua napaditi de trairi la extreme, ne imaginam ca iti taiam tortul cand de fapt imparteam coliva, am rulat poze si filmulete cu tine din primele minute ale vietii tale si in paralel ne sagetau prin minte imagini cu tine pe mesele de operatii, cum vomitai de la citostatice...
M-am caznit toata ziua sa iti scriu, dar iarasi ma simt goala, probabil asa ai aranjat tu lucrurile astfel incat sa nu ma rascolesc mai mult decat sunt in fiecare zi. Chiar si asa, daca aici nu pot lasa cateva din trairile noastre ca parinti de ingeras, tu stii ca noi vorbim cu si despre tine in fiecare zi.

Te iubim, copil de poveste.

Mami si tati.