E atat de dureros sa astepti ca timpul sa treaca si din cand in cand sa numeri...
Ma uit mereu la anii care stau inscriptionati pe piatra de la capataiul tau... 2009-2012. Ai avut o viata atat de scurta si minuscula, viata ce sta inchisa intr-o "cutie", cu numele tau pe cruce. Simtim lovituri ca de pumnal in suflet de fiecare data cand ne oprim mintea in loc si doar gravitam in jurul a tot ce am trait de cand boala a pus stapanire le tine. Scriu aici, in continuare, pentru tine iubirea mea zulufata, pentru nimeni altcineva. Pentru altii, ce ni s-a intamplat noua nu e decat ceva ce li se intampla altora.
Dar pentru noi, plecarea ta, e un monument al durerii.
Ne doare sufletul de-atata dor, ne ustura ochii de cat te cautam cu privirea, am ragusit de cat te strigam...si totul ramane fara raspuns.
Te iubim, copil de poveste calator.
Mami si tati.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereMultumim ca ne-ati scris si din pacate nu pit decat infirma ceea ce dvs sperati a nu se fi intamplat. Speram sa intelegem intr-o buna zi de ce am fost parinti alesi...
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ștergere