Sunt de o saptamana acasa, dar starea mea nu e chiar atat de buna. Sunt moale, cu mancarea nu mai sunt bun prieten si faptul ca sunt acasa pt mine nu e o bucurie, inca plang dupa camera mea din Casa Parintilor. Mi-ar fi placut sa va dau vesti bune dar se pare ca soarta mea este alta...parintii au ales sa se resemneze ca sa nu ii apuce nebunia, de aceea tristetea lor se transpune in saracia cuvintelor din aceasta postare...
Am inceput acest blog prin a va promite ca voi avea ocazia sa imi aniversez ziua de nastere si iata ca macar de aceasta promisiune ma pot tine de cuvant. Maine este ziua mea dar dispozitia mea nu e cea dorita de parinti. Totusi ei s-au pregatit cumva si spera ca ziua de maine pt mine sa fie o bucurie.
Trebuie sa ii multumesc dl. Vladimir pt cadoul trimis de Mos Nicolae si vreau sa va spun ca parintii au fost atat de impresionati de acest gest incat si-au dat seama ca sunt oameni care chiar ma iubesc desi nici macar nu il cunoastem pe acest domn. Cadourile si vizitele care trebuiau sa fie pt mine prilej de bucurie au inceput sa curga, incepand cu colegii de serviciu ai mamei si terminand cu prietenii si cunostintele noastre. Dar...nimic din ceea ce pt alti copii inseamna bucurii si fericire pt mine nu mai inseamna mare lucru. Cred ca venirea acasa mi-a declansat si o anxietate...
E tot ce pot spune acum...desi mai am multe de spus, dar caderea mea ii tine impietriti pe parinti, de aceea ma opresc aici.
Va trimit bezele la toti.
Raducu.
luni, 10 decembrie 2012
Acasa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
De cand am citit despre Radu la inceputul acestui an am fost convins ca nu exista decat un singur deznodamant posibil. Eram sigur ca Raducu se va face bine, in ciuda revoltei pe care mi-a provocat-o sistemul medical romanesc nu am ezitat o clipa sa cred ca totul va ramane in urma acestui copil ca un vis urat. Stiam ca oameni saritori sunt in tara asta si ca egoismul nu le-a impietrit tuturor sufletul, stiam ca sunt doctori priceputi si cu dotari in vest si mai ales nu facea sens ca un copil de o asemenea puritate sa nu scape.
RăspundețiȘtergereDe atunci am tresarit la fiecare postare de pe acest blog, parca am facut fiecare pas alaturi de acest copil si ma bucuram teribil vazandu-l cum merge pe drumul ce mi se parea firesc, spre vindecare.
Acum drumul lui Radu pare sa fie altul si o parte din sufletul meu simt ca va merge cu el oriunde se va duce.
La multi ani Radu. Nu vei fi niciodata singur, iti suntem alaturi.
Raducule drag, sa ai energie spre a-ti serba ziua si spre a te bucura de orice supriza pregatita de parinti si sa-i inseninezi cu zambetul tau, copile drag! Nu stim cum sa te ajutam, insa ne rugam sa fii bine! Poate sa incerci, puiut, sa bei niste sucuri naturale fresh facute de mami? hai, puiule, lupta si te bucura! La multi ani intru armonie, copil drag!
RăspundețiȘtergereAnca BARLAD .LA MULTI ANI RADUCU ,santem alaturi de tine.
RăspundețiȘtergereNu stiu daca mai au rost cuvintele noastre,sau daca va mai aduc vreo alinare in momentele astea..Nu stiu ce sa mai spun de fapt,ma ia disperarea pentru ca ,din toate pozele pe care mi le-ai trimis in acest an,am pastrat doar cele dinainte de acest cosmar prin care treceti si..nu pot sa ma uit la el si sa nu simt ca o iau razna.O minune de copil,care,de ziua lui ar fi trebuit sa fie cel mai fericit copil..inconjurat de cadouri si oameni dragi!Poaate ..zic POATE, Mos Craciun isi va pune el o dorinta de data asta si il va ruga pe Doamne Doamne sa ii dea un cadou pe care sa il aduca lui Raducu,poate ca rugamintile noastre nu au fost de ajuns si,,poate el o sa reuseasca!!!!LA MULTI ANI PUIULE !!!
RăspundețiȘtergereLa multi ani Raducu,sa ai parte de o zi minunata alaturi de cei dragi si sa gasesti puterea de a lupta cu boala.
RăspundețiȘtergereLa multi ani minune scumpa!
RăspundețiȘtergereNe doare sufletul de ceea ce am citit si nu vrem sa credem decat ca vei reusi sa aduci zambetul pe buze minunatilor tai parinti. Sa iti daruiasca Bunul Dumnezeu tot ce iti este de folos! Cu mult drag, finutii.
Of Doamne ce tristete! Ma doare sufletul..am citit printre randuri si refuz sa cred ca este adevarat! La multi ani micutului si fie ca bunul Dumnezeu sa isi indrepte fata spre tine si sa-ti daruiasca cel mai frumos cadou: viata!
RăspundețiȘtergereGiorgiana
La multi ani Raducu, multa sanatate tie si familiei tale si liniste sufleteasca.
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, e foarte trist... un an ingrozitor! Recitesc printre lacrimi recentul tau mesaj si nu vreau sa cred - e naucitor! Nu imi gasesc cuvintele sa imi exprim nedumerirea: chiar nu se mai poate face nimic, din punct de vedere medical?
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, Doamne, te rog, indreapta-Ti mila asupra acestor oameni! Da-le sarbatori linistite si senine! Adu zimbetul pe fata lui Raducu si da-i sanatate, Doamne! Amin! Madalina Popovici