miercuri, 29 februarie 2012

La drum

Suntem fericiti! Maine 1/03/2012, zburam spre Freiburg, acolo unde Raducu are sansa sa se faca bine si are aceasta oportunitate datorita voua si vrem sa va multumim ca ati facut posibila aceasta deplasare. E uimitor cum intr-un timp relativ scurt s-au mobilizat atat de multi oameni, din toate colturile lumii (strigatul nostru de disperare a ajuns pana in SUA), ceea ce ne convinge suplimentar ca Dumnezeu nu ne lasa, v-a intors cu fata la noi si din putinul fiecaruia ne-ati daruit si noua.
Avem acceptul dosarului (E112) pe o perioada de 6 luni, dar noi vom sta acolo intre 8-10 luni. Asteptam o reevaluare a diagnosticului si apoi ne vor comunica ce proceduri nu sunt incluse in pachetul initial de asigurare din E112, ceea ce inseamna costuri aditionale. Suma stransa pana acum e afisata pe blog si parerea noastra umila este ca ne vom incadra cu cheltuielile pe urmatoarea perioada de timp.
Daca vom avea acceptul celor de la clinica vom posta toate documentele oficiale de colaborare, asta ca dovada de certitudine a costurilor si tot ceea ce implica salvarea lui Raducu.
Tinem neaparat sa multumim celor care ne-au sprijinit de la inceput si pentru care durerea noastra este si durerea lor:
-companiile B.BRAUN, Sandvik Coromant, H.La ROCHE, Servier Pharma, Leo Pharma, Rolling Sistem, Antena 1, ziarelor de Moldova prin tipografia Print..., parohiile Bacaului si Barladului (vom completa lista).

Promitem ca va vom tine la curent!
Alice si Maricel Chirica

11 comentarii:

  1. Doamne ajuta, ii tinem pumnii lui Radu si-l asteptam sanatos acasa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Doamne ajuta! Pe Raducu il asteptam sa se intoarca invingator!
    Nu vom inceta nicicand sa ne rugam pt voi! Cineva care va iubeste fff mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. Maricel.uite.ceva.pt.tine,din.partea.unui.prieten.de-al.meu.Tu.vei.sti.mai.bine.ce.sa.faci.cu.textul.

    Mon histoire

    « Sauvez la vie de Radu Ştefan ! »

    Mon histoire …

    Je m’appelle Radu Ştefan et j’ai décidé entrer à la vie de mes parents après une longue attente, afin que leur joie soit décuplée lorsque je leur crierai pour la première fois à l’oreilles …. et le jour a été le onze décembre deux mille neuf. Regardez mon aspect ce jour - ci …

    Le temps a passé et je me suis réjoui de mon premier anniversaire. Je commençais découvrir le monde autour de moi. Tous les jours je riais, je faisais des petites blagues et, sûrement, j’étais le véritable trésor de mes parents. Ça je suis chez le premier anniversaire …

    La première année d’inquiétudes et émotions avait passé en ce qui concerne mes parents. Peu à peu j’attendais la deuxième année …

    …. mais si j’avais su la réalité j’aurais fait quelque chose … quelque chose pour montrer à mes parents que la maladie commençait se nicher dans ma petite âme et peut- être j’avais autre destin maintenant … mais, malheureusement, il existe une partie du destin que nous ne pouvons pas influencer ….. Le second anniversaire avait été remis pour une nouvelle date selon le calendrier … Ici j’ai deux ans….

    Jusqu’à ce moment ma vie a été une histoire … Mais dorénavant le tout : mes parents et ma personne vivons un véritable cauchemar. Le tout a commencé le vingt-deux décembre deux mille onze quand j’ai été diagnostiqué : hernie inguinal. Après plusieurs péripéties, j’ai été opéré le treize janvier deux mille douze. Mes parents ont reçu le premier choc : sarcome avec petites cellules bleues avec indice mitotique élevé. Mais les tests roumains n’ont pas pu affirmer, certainement, un diagnostic précis. Ainsi, ces incertitudes médicales roumaines, – pendant trois semaines – ont apporté mon cas en autres pays : le sept février deux mille douze, j’ai reçu une réponse, un premier diagnostic d’Allemagne : sarcome Ewing extraosseux. La souffrance de mes parents ne cesse pas. Ils ne peuvent pas se récupérer à cause de cette nouvelle …
    Ça je suis maintenant …

    Je sais, je suis complètement changé … mais je suis décidé récupérer tout ce que j’ai perdu, je suis décidé et je veux vivre, mais pour cette réussite, j’ai besoin de vous parce que mon sauvetage, malheureusement, n’est pas dans la Roumanie, elle est loin …. quelque part …. en France, en Autriche ou en Allemagne. Malheureusement, mon sauvetage dépend de cent cinquante mille euros. Mes parents n’ont pas cet argent et, au plus, ils ne peuvent pas les obtenir sans votre aide, sans votre collaboration …Ma vie reste en vos mains. J’espère que la chance ne m’évitera pas. Peu de votre argent signifie plus pour moi. N’oubliez pas, s’il vous plaît !!! Sans doute, mes parents trouveront la plus belle « voie » pour vous remercier en ce qui concerne l’appui accordé. De même que je suis sûr de votre collaboration. Je veux, je désire me célébrer le troisième anniversaire pour avoir une vie normale et pour vous envoyer un grand SOURIRE. Pour l’amour de Dieu, aidez-moi !!!!!!!!!!!!

    Iar.tie.Raducu.nu.iti.doresc.altceva.decat.ceea.ce.ii.doresc.lui.Stefan,puiutul.meu!Dan.Grigore

    RăspundețiȘtergere
  4. Din suflet va tinem pumnii. Veti vedea ca se va termina cu bine cosmarul acesta, sunteti niste luptatori si meritati tot binele din lume. Ne rugam pentru Radu sa se faca bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. multa sanatate micutului...tinem pumnii sa va faceti bine....

    RăspundețiȘtergere
  6. Drum bun si sa reveniti acasa cu Raducu sanatos.BUNUL DUMNEZEU SI MAICUTA DOMNULUI sa va calauzeasca pasii. Va imbratisam cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va tin pumnii si ma rog la Dumnezeu in contiuare sa fie cu voi si sa va ajute sa iesiti din cosmarul asta cu bine!Ramona N.

    RăspundețiȘtergere
  8. Suntem cu gandul la tine si la parintii tai! Ne rugam sa fie totul bine, sunteti cu siguranta pe maini bune! M.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ieri am aflat si eu de cazul vostru si voiam sa va urez multa, multa, multa sanatate pentru Radu, DUMNEZEU sa-l ocroteasca; iar voua DUMNEZEU sa va dea mult curaj, putere si multa sanatate sa puteti fi alaturi de ingerasul vostru.
    Succes, sanatate si sa auzim numai vesti bune.
    DUMNEZEU sa va ocrotesca.

    Florin

    RăspundețiȘtergere
  10. Multa sanatate Raducu! Si parintilor tai incredere si speranta in Dumnezeu "Considerati intristarile voastre ca umbrele binecuvantarilor ce urmeaza sa vina" IACOV 1:2-4

    RăspundețiȘtergere
  11. ne bucura enorm vestea!aceasta e versiunea in italiana a povestii lui Raducu!DUMNEZEU sa va aiba in paza!

    Storia di vita …
    Mi chiamo Radu Stefan e ho deciso di entrare nella vita dei miei genitori dopo una lunga attesa, affinché la loro gioia sia ancora più grande nel momento in cui i miei primi suoni arriveranno alle loro orecchie … e quel giorno è arrivato l’11 dicembre 2009. Ecco com’ero io allora …
    FOTO
    Il tempo è passato veloce, io ho goduto pienamente del mio primo anniversario e stavo incominciando a scoprire il mondo intorno a me. Tutto il giorno non facevo altro che ridere, combinare marachelle ed ero ovviamente il tesoro dei miei genitori. Ecco com’ero quando avevo compiuto un annetto di vita …
    FOTO
    Il primo anno di preoccupazioni ed emozioni per i miei genitori era oramai alle spalle, mi stavo avvicinando al secondo anno …
    FOTO
    che se avessi potuto sapere che tragedie aveva in grembo, avrei provato di far qualcosa … qualcosa che faccia capire ai miei genitori che la malattia già iniziava a mettere radici nella mia anima e che forse ora la mia sorte sarebbe stata diversa … ma purtroppo c’è una parte del destino che noi non possiamo influenzare. La festa di compleanno per il mio secondo anno di vita è stata rimandata ad un’altra data … Ecco com’ero a due anni …
    FOTO
    Finora il mio racconto è stato una FIABA … d’ora in poi inizia L’INCUBO …
    Tutto ebbe inizio il 22 dicembre 2011 quando sono stato ricoverato per un’ernia inguinale destra e dopo qualche disavventura si decide di intervenire chirurgicamente il 13 gennaio 2012. I genitori hanno ricevuto il primo shock: sarcoma con cellule piccole blu con alto indice mitotico ed i test di immunoistochimica fanno orientare la diagnosi verso un tumore con piccole cellule tonde poli fenotipiche. Dopo tre settimane non avevo però una diagnosi certo in quanto il sistema sanitario romeno è disastroso e deficitario.
    Oggi, 7 febbraio 2012, ho ricevuto una risposta dalla Germania. Diagnosi: il sarcoma di Ewing extraosseo, seguono analisi di biologia molecolare per ulteriori conferme. I genitori non hanno tempo di riprendersi che arrivano altri shock: la mancanza di citostatiche dal protocollo della malattia, l’incapacità del sistema sanitario di fare lo schema completa di trattamento (radioterapia) ecc.
    Tra l’altro i genitori hanno capito, in tali momenti, che nella vita non conta avere buone carte ma giocarle bene quelle che già possiedi, ma per far che ciò accada, c’è bisogno di ognuno di voi. Ecco come sono io ora …
    FOTO
    Lo so, sono completamente cambiato … ma mi sono proposto di ricuperare tutto ciò che ho perso, mi sono proposto e VOGLIO vivere ma per riuscirci ho bisogno di voi, poiché la mia salvezza sta in una clinica di Francia, Austria o Germania e dipende da 150.000 euro.
    Il poco che ognuno di voi può darlo è tanto per me e più rapidamente riusciamo a raccogliere i soldi, più aumentano le mie chance di farcela. La mia salvezza è nelle vostre mani.
    Sono sicuro che i miei genitori troveranno un modo per ringraziarvi vivamente di tutto il loro cuore per l’aiuto che ci date. E sono altrettanto sicuro di farcela a festeggiare il mio terzo compleanno e mandare a tutti un sorriso.
    CHE DIO CI AIUTI!



    Traduzione italiana eseguita da Veronica Drugas, traduttrice giurata in Italia
    www.veronicadrugas.com
    doi parinti cu un copil ca tine

    RăspundețiȘtergere